BHAKTI YOGA
Focul iubirii lui Dumnezeu

„În inima lor înfloreşte clipă de clipă dragostea. Fiecare gest al lor exprimă devoţiune. Tot ceea ce fac este o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Ei sunt bhakti yoghini – adepţii căii iubirii nesfârşite şi aspiraţiei frenetice către Absolutul Divin.”
 
Cuvântul BHAKTI desemnează iubirea copleşitoare şi tainică, impregnată de respect şi adoraţie, a omului pentru Dumnezeu. Bhakti Yoga, calea devoţiunii, este una dintre cele mai elevate modalităţi ce permit realizarea stării de comuniune cu Absolutul Divin. Calea iubirii intense a lui Dumnezeu este caracterizată de elanul extraordinar al iubirii şi de pura spontaneitate în actul adorării.
 
Iubirea totală şi copleşitoare de Dumnezeu, calea cea mai scurtă şi mai energică de a ajunge la El, permite recunoaşterea Centrului Suprem Divin (Sinele) ca un Tot, loc esenţial al fericirii nesfârşite şi al păcii nepieritoare. Cu mintea focalizată într-un unic punct strălucitor (Atman), adevăratul bhakti străpunge toate aparenţele iluzorii ce acopereau pentru el acest Centru şi astfel, instantaneu ţâşneşte flacăra iubirii care va arde cercul artificial şi limitat ce îl despărţea anterior pe acest mare yoghin atât de eu-l profund, cât şi de totalitatea cosmică fundamentală (Dumnezeu).
 
Bhakti este firul ce uneşte inima discipolului cu inima lui Dumnezeu. Este revărsarea continuă a iubirii faţă de Cel Adorat, într-o veritabilă „nebunie” divină.
 
Condiţia sau atitudinea yoghinului care simte pentru Dumnezeu o iubire sinceră, totală şi necondiţionată este numit Bhava. Tradiţia Bhakti menţionează cinci tipuri diferite de manifestare a iubirii:
 
1. În Shanta Bhava, discipolul este carecterizat de o atitudine permanentă de pace şi smerenie. Inima sa este pătrunsă de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de toate fiinţele, privite ca o manifestare a Sa. Simplul gând la El trezeşte în fiinţa adeptului o copleşitoare bucurie.
 
2. În Dasya Bhava, discipolul trăieşte permanent o stare de abandon a voinţei sale în faţa voinţei lui Dumnezeu. Întreaga sa devoţiune este închinată Divinului sau maestrului spiritual, din toată inima. Prin tot ceea ce face, el caută să-L mulţumească şi astfel îşi află bucuria şi mulţumirea.
 
3. În Sakhya Bhava, Dumnezeu este privit ca fiind cel mai bun prieten. În faţa celui mai bun prieten ne arătăm aşa cum suntem, nu îi ascundem nimic; sufletul nostru se deschide şi putem dialoga în intimitatea fiinţei noastre cu însuşi Dumnezeu. O astfel de relaţie a existat între Arjuna şi Krishna.
 
4. În Vatsalya Bhava, discipolul Îl priveşte pe Dumnezeu ca pe copilul său, având grijă de El, slujindu-L, hrănindu-L, precum o mamă are grijă de fiul ei. Yosoda  a fost un astfel de discipol pentru Krishna.
 
5. Ultima şi cea mai înaltă formă de Bhava este Madhurya Bhava sau Kanta Bhava, caracterizată prin aceea că Dumnezeu este considerat a fi Iubitul sau Iubita. Această Bhava conduce cu rapiditate, în cazul unei iubiri sincere şi frenetice, la comuniunea cu Dunmezeu. Astfel, cel care iubeşte şi cel iubit devin o singură inimă, menţinând însă această separare pentru a simţi şi a se bucura de beatitudinea jocului cosmic dintre ei. Astfel a fost relaţia dintre Radha şi Krishna.
 
Starea de devoţiune faţă de Dumnezeu poate fi amplificată în nouă moduri diferite, care sunt caracterizate însă de un factor comun: iubirea intensă şi copleşitoare faţă de El. În tratatele înţelepciunii orientale Srimad-Bhagavad şi Vishnu-Purana sunt indicate următoarele nouă forme de Bhakti:
 
1.      Sravana – a studia învăţăturile divine;
2.      Kirtana – a cânta imnuri de glorie închinate Divinului;
3.      Smarana – a-ţi aminti permanent de prezenţa şi numele lui Dumnezeu;
4.      Padasevana – a-L servi pe Dumnezeu;
5.      Archana – a-L adora pe Dumnezeu;
6.      Vandana – a te ruga lui Dumnezeu;
7.      Dasya – a amplifica starea de devoţiune faţă de Divin;
8.      Sakhya – a amplifica sentimentul de prietenie  cu Dumnezeu;
9.      Atmanivedana – a te abandona complet în faţa Voinţei Supreme Divine.
 
Adeptul căii devoţiunii alege orige metodă de bhakti care i se potriveşte cel mai bine. Urmând-o cu perseverenţă, el va atinge în final iluminarea divină.
 
1. Saravana presupune studierea atentă a povestirilor divin inspirate despre virtuţile şi gloria lui Dumnezeu, despre numele şi forma Sa. El trebuie, de asemenea, sub îndrumarea unui maestru spiritual autentic, să pună în aplicare ceea ce înţelege din textele sacre. Maestrul spiritul autentic poate oferi discipolului care îl ascultă cu inima deschisă înţelegerea corectă a adevărurilor spirituale şi modul  lor de punere în practică.
 
2. Kirtana înseamnă a închina imnuri de glorie lui Dumnezeu. Cuprins mereu de extazul iubirii divine, aspirantul cântă şi dansează pretutindeni, adorându-L pe Dumnezeu. Doar la auzul numelui Celui Preiubit, inima discipolului se umple de o dragoste copleşitoare şi frenetică, exprimată prin imnuri de iubire.
 
3. Smarana înseamnă amintirea neîncetată de Dumnezeu. Yoghinul este permanent conştient de prezenţa divină în tot ceea ce îl înconjoară. În fiecare fiinţă, în orice se află în jurul său, el vede mai întâi manifestarea glorioasă a divinităţii. Deseori, acest discipol vorbeşte despre Dunezeu şi mediteză asupra atributelor sale.
 
4. Padasevana înseamnă a servi întreaga omenire privind-o ca pe o manifestare a Divinului. Pentru acest yoghin, a acorda sprijin şi ajutor celorlalţi înseamnă a participa plin de iubire la creaţia divină, şi a fi astfel în armonie cu legile universale.
 
5. Archana înseamnă adorarea lui Dumnezeu. Această adorare poate avea drept punct de plecare fie o reprezentare inspirată, fie anumite imnuri sacre, fie chiar o stare de iubire copleşitoare care apare spontan. Meditaţiile de adoraţie şi recunoştinţă, de elan imperios şi nestăvilit către Dumnezeu pot conduce fiinţa discipolului către starea de extaz suprem, samadhi.
 
6. Vandana este rugăciunea plină de umilinţă şi aspiraţie, rostită dintr-o inimă sinceră, plină de iubire. Graţia Divină se revarsă asupra discipolului, el atingând în final starea de Îndumnezeire.
 
7. Dasya Bhakti este caracterizată de o stare de totală devoţiune şi dăruire. Această stare este atinsă prin meditaţia asupra atributelor divine, asupra naturii şi misterului divin, precum şi prin împărtăşirea acestor revelaţii spirituale şi celorlalţi.
 
8. Sakhya Bhakti înseamnă amplificarea sentimentului de prietenie cu Dumnezeu. Afi întotdeauna cu El, a-L considera cel mai bun Prieten, a fi în prezenţa Lui permanent, a-L iubi ca pe cel mai bun Prieten – aceasta este Sakhya Bhakti.
 
9. Atma Nivedana înseamnă a oferi lui Dumnezeu întreaga noastră fiinţă, considerând tot ceea ce ni se petrece drept daruri oferite de Dumnezeu, din care avem ceva de învăţat. Acest discipol a renunţat la voinţa sa limitată şi s-a abandonat Voinţei lui Dumnezeu. El a devenit astfel un canal de manifestare a energiei divine, care îi purifică şi îi elevează întreaga fiinţă, conducându-l la realizarea supremă.
 
Cele nouă tipuri de Bhakti sunt modalităţi prin care adeptul căii devoţionale poate atinge idealul suprem al vieţii: comuniunea cu Dumnezeu. Pentru Iisus Dumnezeu era Tatăl Ceresc. Ramakrishna Îl adora în forma Sa de Mamă Divină.
 
Mulţi alţii au atins perfecţiunea prin adorarea lui Iisus. Mulţi alţii au atins perfecţiunea adorându-L pe Krishna ca iubit. Să ne amintim clipă de clipă că Dumnezeu se află în noi înşine, ne este cel mai aproape şi cel mai drag. Cu cât vom deveni mai conştienţi de omniprezenţa divină, cu atât vom fi mai aproape de atingerea ţelului suprem.
 
bhakti-yoga
o-meditation-myths-facebook
harmony-001
sunset in heart hands
ctv-blog-18-image