Skip to Content

Category Archives: Ayurveda

Cele trei cerinte fundamentale pentru a avea o viata sanatoasa

Stiinta milenara a vietii (Ayurveda) ne indica faptul ca pentru atingerea si mentinerea unei cat mai bune stari de sanatate si armonie este necesar ca omul sa respecte trei cerinte fundamentale:

1. o alimentatie naturala sanatoasa,
2. o odihna regeneratoare corespunzatoare,
3. controlul deplin asupra potentialului creator-sexual.

Daca aceste trei cerinte vitale esentiale sunt in mod constant indeplinite, fiinta umana poate atinge si mentine apoi o excelenta stare de sanatate si poate astfel avea o viata lunga si fericita.
Intocmai cum un trepied nu poate ramane in pozitie verticala daca nu are cele trei picioare de spirijin intacte, la fel si starea de sanatate a omului se bazeaza pe respectarea acestor trei cerinte vitale esentiale. Aceasta viziune ayurvedica este foarte practica si este deosebit de utila tuturor fiintele umane, indiferent de varsta sau sex, indiferent de tara sau de nivelul lor intelectual.

In mod natural, pentru a-si putea mentine nealterata starea de sanatate si pentru a putea trai o viata lunga si fericita, omul intelept trebuie intotdeauna sa urmareasca sa cunoasca foarte bine si totodata sa respecte TOATE aceste trei cerinte esentiale ale unei vieti fericite. Daca doar una dintre aceste cerinte este neglijata, ea va tinde sa slabeasca si vigilenta noastra de a respecta celelalte doua.

Daca noua nu ne pasa ce mancam, daca mancam haotic, orice si oricum, fara sa tinem cont de principiile unei alimentatii sanatoase, dupa aceea, in scurt timp, vom constata ca nici odihna nu mai este satisfacatoare sau vom vedea ca nu vom mai putea avea un somn linistit, ori vom constata ca ne este mult mai dificila exercitarea controlului asupra dorintelor si a potentialului sexual.

In mod similar, daca noi nu avem un somn odihnitor sau daca neglijam in mod constant necesitatea de a ne odihni atunci cand avem nevoie, aceasta va conduce gradat la dereglarea obisnuintelor alimentare sanatoase si la diminuarea capacitatii de control asupra potentialului sexual.

De asemenea, de fiecare data cand starea mentala de autocontrol se altereaza, aceasta ne face sa intampinam dupa aceea dificultati in realizarea continetei sexuale si apoi, in consecinta vom tinde sa ne confruntam cu dezechilibre atat in ceea ce priveste hrana sanatoasa, cat si odihna corespunzatoare.

Este prin urmare important sa retinem ca daca atunci cand simtim ca ne este foame (si daca stim ca avem un sistem digestiv sanatos) noi ne vom hrani intr-un mod echilibrat si natural, sau daca dupa o munca grea (fie ea fizica sau mentala) noi ne vom odihni suficient cat pentru a ne regenera, si de asemenea, daca in mod constant vom urmari sa ne controlam simturile, avand totodata o activitate sexuala controlata si sanatoasa, toate acestea vor reprezenta pentru noi o baza puternica pentru atingerea si mentinerea unei stari de sanatate perfecta, cat mai mult timp.

1 Continue Reading →

Ayurveda – un sistem de vindecare holistic

AYURVEDA examinează întotdeauna omul ca un întreg complex şi dinamic. Armonia întregului se reflectă astfel în bunăstarea părţilor componente. Învăţătura AYURVEDEI este profund holistică pentru că ea nu consideră în mod separat vreun organ sau vreun ansamblu de organe, pe care să le examineze distinct de restul fiinţei, şi nici nu separă în viziunea sa, corpul fizic de structurile mai subtile, invizibile.

Dacă vom privi cu obiectivitate în trecut, parcurgând întreaga istorie cunoscută a omenirii, vom realiza că de fapt ea (omenirea) nu s-a transformat la modul esenţial foarte mult în decursul acestui timp. Într-adevăr, tehnologia şi industria, dezvoltată şi permanent extinsă de către întreaga umanitate în prezent, a atins niveluri destul de avansate, însă cu siguranţă, alcătuirea corpului fizic uman, precum şi structura mentală a fiinţei umane este aproape identică cu aceea pe care au avut-o şi fiinţele umane de acum câteva mii de ani, fiind supusă aceloraşi tendinţe către afecţiuni sau boli ca şi în prezent şi având (în ciuda timpului) aceleaşi calităţi admirabile sau defecte condamnabile pe care fiecare fiinţă umană le prezintă şi astăzi, într-o anumită proporţie mai mică sau mai mare.

Din acest motiv, tradiţia neîntreruptă de mii de ani a sistemului AYURVEDA, susţinută de-a lungul timpului prin nenumărate experimentări practice ale principiilor şi metodelor sale, poate avea în prezent un cuvânt important de spus şi prin urmare ea va îndeplini, poate în scurt timp, un rol extrem de important pentru ocrotirea sănătăţii omului modern şi pentru armonizarea vieţii de zi cu zi a oricărei fiinţe umane. Remediile azurvedice, precum şi modalităţile practice de determinare a acestora în funcţie de fiecare situaţie particulară au fost atent experimentate şi verificate practic, de-a lungul timpului, de mii şi mii de către practicienii acestui sistem complet de vindecare. În aceste condiţii, principiile şi metodele sistemului AYURVEDA au rezistat cu succes probei celei mai dificile, cea a timpului.

La începuturile AYURVEDEI (în India antică, acum câteva mii de ani), oamenii nu aveau aceeaşi posibilitate de a controla mediul înconjurător aşa cum o poate face omenirea în prezent. Neavând nici un fel de tehnologie similară celei de care dispunem noi astăzi, fiinţele umane din acele timpuri străvechi nu au avut altă posibilitate decât de a se baza pe NATURĂ. Deoarece atunci le lipseau toate aceste sofisticate instrumente de care noi dispunem astăzi, ei au urmărit să-şi cultive în primul rând capacităţile lor intuitive şi pe cele de percepţie pe care noi astăzi le numim paranormale. Şi tocmai datorită faptului că ei trăiau chiar în mijlocul NATURII, le-a fost mult mai uşor să determine efectele vindecătoare ale plantelor, arborilor sau ale mineralelor, ale căror părţi constitutive le foloseau în alimentaţie sau în vindecare. Toţi aceşti înţelepţi ai NATURII au experimentat ei înşişi aceste remedii naturale, iar rezultatele obţinute au fost comunicate ulterior de ei, uneori prin viu grai, alteori în scris, de la o generaţie la alta. Toată această colecţie inestimabilă de cunoştinţe a fost apoi sistematizată şi codificată cu câteva mii de ani înainte sub forma sistemului AYURVEDA.

Înţelepţii antici care au studiat acest tezaur inestimabil de cunoştinţe, structurat sub forma sistemului milenar AYURVEDA au folosit propria lor minte în locul sofisticatelor computere utilizate astăzi. În acest mod ei au reuşit, de exemplu, să-şi dezvolte o inimaginabilă putere de memorare, astfel că fiecare practician ayurvedic reprezenta el însuşi o veritabilă comoară de cunoştinţe despre lumea vie. Mai mult decât atât, fiecare practician ayurvedic şi-a dezvoltat şi în acelaşi timp şi-a rafinat extrem de mult intuiţia, astfel încât el să poată direcţiona şi controla procesele de vindecare, utilizându-şi într-un mod corespunzător capacităţile sale intuitive. În acest mod, toate aceste fiinţe umane deosebite au reuşit să transforme AYURVEDA într-o veritabilă artă, descoperind şi revelând şi celorlalţi că scopul esenţial al acestui sistem practic este tocmai realizarea stării de sănătate spirituală perfectă, care este premiza esenţială a imortalităţii tainice a fiinţei umane.

Fiecare fiinţă umană a avut cel puţin o dată în viaţă dorinţa de a deveni nemuritoare. Cu toate că fiecare ştim atât de bine că tot ceea ce există, în mod inevitabil, mai devreme sau mai târziu va dispărea, cu toate acestea, fiecare dintre noi sperăm în secret, în intimitatea sufletului nostru, că poate bătrâneţea şi în final moartea va face o excepţie în cazul nostru. Înţelepţii Indiei de acum câteva mii de ani au urmărit la rândul lor să descopere misterul acestei realităţi incontestabile a vieţii şi a morţii. Ei au cuprins revelaţiile avute în anumite imnuri sacre (vechi scrieri ale umanităţii), care în marea lor majoritate sunt cuprinse în Vede (toate acestea alcătuind fundamentele culturii indiene). Astfel, scrierile sacre evidenţiază faptul că atât perfecţiunea spirituală, cât şi perfecţiunea minţii sau cea a trupului reprezintă condiţii la fel de importante pentru atingerea stării de nemurire, care reprezintă de fapt realizarea spirituală supremă.

În lucrările clasice de AYURVEDA se afirmă că:

Deoarece AYURVEDA este benefică umanităţii, atât pentru viaţa ce se desfăşoară în această lume fizică, cât şi pentru viaţa ce va urma într-una din lumile (sferele subtile sau tărâmurile) în care fiinţa va continua să existe chiar şi după părăsirea corpului fizic (prin aşa zisa moarte), din acest motiv ea (AYURVEDA) este considerată de către înţelepţii cunoscători ai scrierilor sacre (Vedele) ca fiind cea mai sacră şi mai onorată dintre Vede”.

Înţelepţii cunoscători ai scrierilor sacre consideră că toate celelalte Vede aduc omenirii beneficii spirituale ce ţin într-o foarte mare măsură de realităţile subtile invizibile (de lumile subtile corespunzătoare). Însă, ştiinţa AYURVEDEI are ca obiect atât viaţa prezentă (în această lume fizică), cât şi aşa-numita viaţă viitoare (continuată după aşa-zisa moarte şi trecere într-una din lumile sau tărâmurile subtile astrale). Tocmai de aceea, fiind un ghid nepreţuit pentru sănătate şi acţiuni binefăcătoare, AYURVEDA este sacră prin excelenţă şi este onorată de către toţi înţelepţii. Mai mult chiar, fiind „o ştiinţă dătătoare de viaţă”, AYURVEDA este cea mai sacră dintre acestea.

AYURVEDA este o ştiinţă ce reprezintă un sistem complet de cunoştinţe specifice, teoretice şi practice care – aşa cum se precizează în lucrările de AYURVEDA – indică „ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat, ceea ce este fericit sau nefericit în condiţiile de viaţă ale fiinţei umane, precum şi ceea ce este favorabil sau nefavorabil pentru longevitate, ca şi măsura vieţii în sine”. Prin urmare, în conformitate cu această viziune tradiţională, viaţa oricărei fiinţe umane poate fi fericită (adică neafectată de boli fizice, psihice sau mentale), nefericită (care este opusul celei dintâi), ori bună (adică o viaţă binefăcătoare, devotată serviciului dezinteresat şi binefacerii pentru ceilalţi) sau rea (opusul vieţii binefăcătoare). AYURVEDA reprezintă deci o veritabilă Ştiinţă a vieţii, tocmai datorită faptului că ea „oferă indicaţii precise asupra stării reale a vieţii fiinţei umane„.

1 Continue Reading →

Puterea vindecatoare a starilor benefice

Înţelepciunea milenară ne spune că întotdeauna o inimă fericită are o mare putere vindecătoare. În prezent, nu au fost încă studiate îndeajuns modificările benefice fiziologice ale corpului şi energizările binefăcătoare ale minţii, care sunt produse de stările binefăcătoare de veselie, bucurie şi umor, dar ne putem da seama cu uşurnţă că efectele lor sunt în mod evident opuse celor cauzate de frică, mânie sau frustrare.

Observaţii făcute de-a lungul timpului

Acum aproape 400 de ani, Robert Burton, în cartea sa „Anatomia melancoliei”, observa că umorul purifică sângele, întinereşte corpul şi îl pregăteşte pentru orice situaţie. Bucuria este motorul principal al dărâmării pereţilor melancoliei şi reprezintă o cură vindecătoare foarte eficientă.

Sigmund Freud afirma că veselia este o modalitate foarte utilă pentru contracararea tensiunii nervoase şi, de asemenea, el constata că umorul este o terapie deosebit de eficientă în multe situaţii de boală fizică sau de tulburare emoţională. Sir William Osler considera că râsul este ”muzica vieţii” şi că oamenii îşi pot păstra nealterată starea de tinereţe râzând mai mereu şi fiind plini de bunădispoziţie. Dr. Norman Cousins scria într-un articol din 1976, în revista „New England Journal of Medicine”, că el s-a vindecat cu ajutorul râsului, vitaminei C şi totodată cu ajutorul unui medic înţelegător. El a subliniat importanţa mobilizării puterilor terapeutice proprii, aflate în stare latentă în fiecare fiinţă umană. Omul bolnav are responsabilitatea şi totodată puterea de a deveni şi de a se menţine sănătos, iar terapeutul acţionează doar ca profesor şi ghid.

Studii şi concluzii

Un studiu interesant de chirurgie a vezicii biliare a fost publicat în revista Science (SUA) în 1984. În acest studiu, 23 de pacienţi au fost ţinuţi în camere cu ferestre către un peisaj natural. Aceştia au avut nevoie de o perioadă postoperatorie mai scurtă în spital, de mai puţine analgezice şi au primit mai puţine evaluări negative în rapoartele asistentelor medicale, decât alţi 23 de bolnavi care au fost spitalizaţi în camere cu vederea către un zid de cărămidă. S-a putut astfel constata, şi pe această cale, că un peisaj natural induce în mod indubitabil sentimente şi stări pozitive, susţine interesul şi preocuparea pentru vindecare, reduce frica de suferinţă, iar în cazul persoanelor caracterizate de o stare accentuată de stres, un asemenea peisaj natural poate reduce sau chiar stopa stările de anxietate.

În timp ce emoţiile negative (cum sunt frica, mânia, furia, gelozia, lăcomia, frustrarea) distrug viaţa, trăirile pozitive (cum sunt iubirea, speranţa, încrederea în sine, creativitatea, bunăvoinţa şi dorinţa de a trăi sau dorinţa de a-i ajuta în mod dezinteresat pe ceilalţi) vor contribui din plin la menţinerea stării noastre de sănătate şi a bunăstării.

Un mesaj important al Ştiinţei milenare a vieţii (ayurveda) este că sănătatea, în loc să fie „asigurată” sau „furnizată” de cineva, trebuie în realitate să fie realizată de fiecare fiinţă umană, prin preocuparea sa benefică individuală zilnică (SvasthavritTa). Fiecare fiinţă umană are puterea şi totodată responsabilitatea de a-şi menţine sănătoase corpul şi mintea, prin respectarea câtorva reguli simple de acţiune şi conduită, cu privire la mâncare, exerciţiu fizic, somn, igienă personală, viaţă sexuală, precum şi a unor reguli etice şi morale de comportament (YAMA şi NIYAMA).

O nouă perspectivă

În prezent, multe probleme de sănătate sunt cauzate de factori socio-economici, care pot fi însă modificaţi printr-o preocupare şi acţiune colectivă benefică. Ţelul educaţiei pentru sănătate este de a face oamenii să înţeleagă modul în care comportamentul şi mediul lor le poate afectea starea de sănătate. Educaţia pentru sănătate nu are limită de vârstă. Scopul ei este acela de a promova prin mijloace naturale „bunăstarea omului” şi de a oferi mijloace practice de prevenire a bolilor, printr-o hrănire adecvată şi printr-un mod de viaţă sănătos, care să permită omului modern să depăşească cu succes stările de stres şi feluritele situaţii care pot genera un posibil dezechilibru corporal.

O parte integrantă a relaţiei medic-pacient este de a educa pacientul cu privire la natura şi semnificaţia bolii şi cu privire la posibilităţile de modificare nefică a stilului de viaţă. Aceasta este semnificaţia reală a termenului „doctor”, care provine din latinescul „docere” („a învăţa”). În prezent, mulţi dintre noi am neglijat această semnificaţie a ipostazei de doctor. Prin urmare, esenţa unei practici medicale corecte este educaţia pentru sănătate, realizată în scopul promovării unei cât mai bune stări de sănătate, care să includă modalităţi simple şi la îndemâna oricui de prevenire a bolilor şi de îngrijire a celor suferinzi.

0 Continue Reading →